De ce ansamblul creat de Constantin Brâncuși se simte, nu doar se vede
Legătura între Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Casa Tătărescu de pe Strada Polonă 19 din București reprezintă o punte între creație artistică, implicare civică și patrimoniu cultural. Această conexiune ilustrează nu doar întâlnirea unui artist cu spațiul său natal, ci și modul în care o comunitate și o femeie cu viziune au susținut nașterea unei opere care transcende forma pentru a se transforma în experiență. Între Brâncuși și Arethia Tătărescu, prin intermediarul Miliței Petrașcu, se țese o poveste despre cum arta modernă devine parte a memoriei colective, iar Casa Tătărescu devine un spațiu în care această moștenire continuă să fie vie.
De ce ansamblul creat de Constantin Brâncuși se simte, nu doar se vede
Constantin Brâncuși este numele care definește o revoluție discretă în sculptura modernă, iar povestea sa se intersectează profund cu Arethia Tătărescu, o femeie care, prin conducerea Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, a facilitat realizarea Ansamblului Monumental de la Târgu Jiu. Această întâlnire între artist și comunitate s-a făcut posibilă și prin legătura cu Milița Petrașcu, ucenica lui Brâncuși, a cărei prezență este palpabilă astăzi la Casa Tătărescu, pe Strada Polonă 19 din București, unde mobilierul sculptat de ea evocă spiritul esențial al formei brâncușiene.
Arethia Tătărescu și infrastructura civică a memoriei
Arethia Tătărescu, personalitate formată în Belgia și implicată în numeroase inițiative culturale și sociale, a jucat un rol esențial în afirmarea unui proiect public al memoriei în Gorj. Conducând Liga Națională a Femeilor Gorjene, ea a reușit să coaguleze resurse și sprijin pentru realizarea Ansamblului Monumental de la Târgu Jiu, un demers care a depășit simpla comandă artistică și s-a transformat într-un act de responsabilitate culturală și socială. Proiecte precum Muzeul „Alexandru Ștefulescu” și eforturile de conservare a patrimoniului local arată o preocupare constantă pentru crearea unei infrastructuri culturale coerente.
Drumul spre Brâncuși: rețeaua umană și recomandarea Miliței Petrașcu
Inițiativa de a-l implica pe Constantin Brâncuși în realizarea monumentului dedicat eroilor de la Târgu Jiu a trecut prin intermediul Miliței Petrașcu, ucenica sculptorului. Aceasta a fost puntea umană care a facilitat dialogul dintre artist și inițiatoarele proiectului, o legătură care reflectă modul în care rețelele artistice și civice se întrepătrund în concretizarea unor opere publice majore. Recomandarea ei a fost decisivă pentru ca Brâncuși să accepte o lucrare pe care a privit-o ca pe o întoarcere acasă, refuzând plata pentru aceasta, ceea ce a transformat proiectul într-un dar cultural.
Ansamblul de la Târgu Jiu: o axă între memorie și spațiu urban
Calea Eroilor la Târgu Jiu este mai mult decât o colecție de sculpturi; este un traseu simbolic care leagă geografia locului de o idee de memorie și recunoștință. Ansamblul cuprinde Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului și a fost conceput în strânsă legătură cu infrastructura urbană, incluzând exproprieri, trasarea unei axe drepte și integrarea Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” pe traseu. Inaugurat în 1938, ansamblul oferă o experiență narativă și ritualică, invitând la o traversare meditativă între punctele sale simbolice.
O parte din povestea Casei Tătărescu se scrie și online. Pe contul nostru de Instagram, publicăm constant fragmente din interiorul de pe Polonă 19: spațiile, detaliile, lumina unui loc care merită arătat, nu doar povestit.
Milița Petrașcu: puntea între Brâncuși și memoria publică
Milița Petrașcu nu este doar o prezență marginală, ci un element fundamental în legătura dintre Brâncuși și proiectele de memorie inițiate de Arethia Tătărescu. Ca ucenică a lui Constantin Brâncuși, ea a fost implicată în realizarea unor monumente cu valoare simbolică majoră, iar în Casa Tătărescu se păstrează lucrări sculptate de ea care poartă amprenta formelor esențiale promovate de maestru. Astfel, Milița Petrașcu devine un liant între artist, comunitate și patrimoniu, iar prezența ei în această poveste oferă un fir continuu al tradiției artistice românești.
Casa Tătărescu: spațiu al memoriei și al artei trăite
Casa Tătărescu, situată pe Strada Polonă nr. 19 în București, constituie un punct de legătură contemporan între Brâncuși și Arethia Tătărescu. Aici, mobilierul sculptat de Milița Petrașcu, în special o bancă și un șemineu, reflectă subtil limbajul esențial al formelor brâncușiene, însă într-un cadru intim, domestic. Casa oferă astfel o experiență a patrimoniului care nu este monumentală, ci meditativă, invitând la o redescoperire a universului brâncușian în interiorul cotidianului urban.
Receptarea și moștenirea lui Constantin Brâncuși în România postbelică
În perioada realismului socialist, opera lui Constantin Brâncuși a fost supusă unor critici ideologice, fiind considerat un reprezentant al formalismului burghez. Cu toate acestea, în 1956, la București a avut loc prima expoziție personală dedicată sculptorului în Europa, iar în anii următori, percepția asupra sa în România s-a schimbat, fiind recunoscut ca un creator de valoare națională. Ansamblul de la Târgu Jiu a trecut prin momente de neglijare și chiar amenințări cu demolarea, însă a fost reabilitat și îngrijit, ceea ce reflectă complexitatea relației dintre patrimoniu, politică și cultură.
Expoziția de la Timișoara și aniversarea „Brâncuși 150”
Expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale”, organizată la Muzeul Național de Artă Timișoara între 2023 și 2024, a reprezentat un moment de reconectare a publicului român cu opera sculptorului, reunind peste 100 de lucrări și atrăgând circa 130.000 de vizitatori. În 2026, se anunță un eveniment internațional „Brâncuși 150”, care va marca 150 de ani de la nașterea artistului prin expoziții simultane pe mai multe continente, subliniind astfel relevanța continuă a operei sale în cultura contemporană.
„Brâncuși”, documentar de Cornel Mihalache (1996), prin fotografii, însemnări și locurile care i-au marcat viața.
Întrebări frecvente
Care este legătura dintre Constantin Brâncuși și Casa Tătărescu?
Casa Tătărescu din București adăpostește lucrări sculptate de Milița Petrașcu, ucenica directă a lui Constantin Brâncuși, făcând astfel posibilă o legătură fizică și simbolică între artist, ucenică și familia Tătărescu.
Cum a contribuit Arethia Tătărescu la realizarea Ansamblului de la Târgu Jiu?
Arethia Tătărescu, în calitate de președinte al Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, a inițiat și susținut financiar proiectul Ansamblului Monumental de la Târgu Jiu, facilitând astfel întâlnirea dintre Brâncuși și comunitatea locală.
Ce reprezintă Masa Tăcerii în contextul operei lui Constantin Brâncuși?
Masa Tăcerii este una dintre componentele Ansamblului de la Târgu Jiu, simbolizând începutul unui ritual de recunoștință și reflecție, invitând la o oprire meditativă în cadrul traseului memorial.
De ce a fost importantă recomandarea Miliței Petrașcu în proiectul brâncușian?
Recomandarea Miliței Petrașcu a fost esențială pentru implicarea lui Constantin Brâncuși în proiectul Ansamblului de la Târgu Jiu, consolidând legătura dintre artist și inițiatoarele proiectului.
Povestea nu se oprește la Târgu Jiu. Pe Strada Polonă 19 din București, Casa Tătărescu adăpostește lucrări sculptate de Milița Petrașcu, ucenica directă a lui Constantin Brâncuși și femeia care, prin recomandarea ei, a făcut posibilă întâlnirea dintre sculptor și ansamblul de la Târgu Jiu. Aici, o bancă și un șemineu vorbesc în aceeași limbă a formei esențiale pe care Brâncuși a inventat-o, doar că o fac în tăcerea unui interior, nu pe o axă monumentală. Casa leagă trei nume, Brâncuși, Milița, Arethia, într-un singur spațiu, și transformă o adresă bucureșteană într-un capăt de traseu cultural care merită parcurs. E cel mai aproape pe care poți ajunge de universul brâncușian fără a părăsi Bucureștiul.
Noutati
