Statul strânge relația firmă–acționar: 16% pe beneficiile „personale” și noi frâne la dividende și împrumuturi

În antreprenoriatul românesc, compania și acționarul au mers adesea „la pachet”: când afacerea avea nevoie de bani, proprietarul împrumuta firma; când proprietarul avea nevoie de bani, firma găsea o formă de a-i returna sau de a-i oferi un avantaj. Din 2026, această zonă de flexibilitate intră sub o lupă mai dură. Guvernul ridică la 16% impozitul pentru bunurile și serviciile acordate acționarilor/asociaților în folos personal, aliniindu-l cu impozitul pe dividende, care crește tot la 16% de la 1 ianuarie 2026. În același timp, modificările din Legea societăților întăresc o regulă de fond: dacă bilanțul arată fragil, scoaterea banilor din companie devine mult mai greu de justificat și, în anumite cazuri, chiar interzisă.

16%: aceeași taxă pentru dividend și pentru „beneficiul pe lângă”

Ordonanța de urgență adoptată de Executiv ridică de la 10% la 16% impozitul aplicat bunurilor și/sau serviciilor pe care firma le acordă unui asociat sau acționar în interes personal, încadrate ca „venituri din alte surse”. Decizia nu e izolată, ci sincronizată cu noul nivel al impozitului pe dividende: 16% începând cu 1 ianuarie 2026.

Semnificația e simplă: statul încearcă să reducă stimulentul pentru „ocoliri”. Dacă până acum existau situații în care avantaje personale puteau fi livrate cu o taxare mai mică decât dividendele, de la 2026 diferența se micșorează drastic. În plus, mecanismul de colectare rămâne unul imediat: impozitul se reține la sursă, de către firmă, la momentul acordării avantajului. Asta împinge responsabilitatea de conformare direct în contabilitatea companiei, nu doar în zona declarațiilor beneficiarului, informează profit.ro.

„Folos personal” nu înseamnă doar bunuri folosite acasă: intră și prețurile „umflate”

Definiția are două direcții care contează în practică.

Prima este cea evidentă: bunuri și servicii oferite direct acționarului/asociatului pentru uz personal — situații în care costul e suportat de firmă, iar beneficiul nu poate fi legat credibil de activitatea economică.

A doua direcție este mai sensibilă și poate deveni terenul principal al disputelor: cazurile în care firma plătește acționarului sume peste „prețul pieței” pentru bunuri sau servicii cumpărate de la acesta. Diferența dintre un preț comparabil și prețul efectiv poate fi tratată drept avantaj personal, deci impozabil.

Cu alte cuvinte, nu doar „ce” primește acționarul contează, ci și „cum” sunt stabilite condițiile tranzacției. Iar când reperul devine prețul de piață, lipsa unei justificări solide (contracte, livrabile, criterii de preț) crește riscul de reîncadrare.

Efectul imediat în firme: mai multă disciplină internă, mai puțină improvizație

Impactul nu se reduce la 6 puncte procentuale în plus. În multe companii, separarea dintre cheltuielile strict de business și avantajele cu beneficii personale a fost, istoric, negociabilă. O cotă mai mare și o definire mai atentă a situațiilor vizate vor forța, practic, ordine internă.

În următoarea perioadă, presiunea se va vedea în:

• reguli mai clare pentru utilizarea activelor firmei (ce e permis, ce se tratează ca beneficiu personal);
• proceduri pentru tranzacțiile cu acționarii și persoanele afiliate;
• documentarea mai riguroasă a prețurilor și a rațiunii economice, mai ales când acționarul este furnizor.

Pe scurt, ceea ce era „confortabil” prin informalitate devine mai scump și mai greu de apărat.

Legea societăților: când activul net scade, se pun frâne la distribuiri și rambursări

Dacă ordonanța schimbă costul fiscal, Legea societăților schimbă cadrul de permisiune. Modificările recente introduc restricții care lovesc în două canale clasice de transfer de bani către acționari: dividendele (inclusiv interimare) și împrumuturile.

Două idei ies în față:

• pentru societățile care distribuie dividende trimestrial, apar limitări privind împrumuturile către acționari/asociați sau persoane afiliate înainte de regularizarea distribuirilor;
• dacă activul net (active minus datorii) scade sub jumătate din capitalul social subscris, pot apărea interdicții la restituirea împrumuturilor către acționari/asociați și restricții la distribuirea dividendelor până la reîntregire.

Mesajul este unul de guvernanță: nu mai poți trata compania ca pe o „pungă comună” atunci când indicatorii financiari arată că baza ei de capital s-a subțiat.

Noua realitate după 1 ianuarie 2026: relația firmă–acționar devine o zonă de risc, nu de reflex

Din 2026, statul împinge două schimbări simultan: alinierea taxării (ca să reducă motivația de a evita dividendele) și întărirea restricțiilor societare (ca să blocheze extragerile atunci când firma e vulnerabilă). Pentru antreprenori, traducerea e clară: fiecare avantaj acordat acționarului va trebui gândit ca o decizie fiscală și juridică, nu ca un automatism.

Cine are deja proceduri, contracte și o disciplină a bilanțului va simți mai ales o ajustare de costuri și documentare. Cine a funcționat pe „zona gri” va descoperi că, din 2026, marja de manevră se îngustează, iar greșelile se taxează mai repede și mai scump.